Palazzoni di città di provincia, anni Novanta. Bintje cresce in una famiglia lacerata. Suo padre congolese è un fanatico religioso, uno scrittore finito ai margini che non riesce a trovare lavoro e durante il giorno lavora alle sue memorie. Più si disillude, più si rifugia nell’alcol e più diventa aggressivo in casa. Nonostante tutto, Bintje adora suo padre e cerca di riportarlo sulla retta via. Ma quando diventa chiaro che non può essere salvato, interrompe ogni contatto. Trent’anni dopo, Bintje si ritrova nella stessa situazione. Separata e lontana da suo figlio, vive ancora negli stessi palazzi, ormai degradati, e lotta con le proprie dipendenze. Il suo lavoro di insegnante le offre un appiglio, finché anche a scuola non perde il controllo ed è costretta ad affrontare i traumi della sua infanzia.

Sara acaba de cumplir diecinueve años y, debido a un trauma de su pasado, siente un creciente miedo a morir ese año. Por eso, lo que debería ser el verano más despreocupado de su vida, entre el instituto y la universidad, lo pasa bajo la sombra de la ansiedad. Sale con sus amigos por pubs alternativos, intenta reconciliarse con su exnovio Viktor, bebe en exceso y quiere llamar la atención de todo el mundo aunque, en el fondo, es una persona introvertida. Todo cambia después de que Sara tenga su primera visión en una sala oscura de una discoteca, en el que se despierta un trauma del pasado: vuelve a encontrarse con su prima de diecinueve años, Lara. Sara se despierta a la mañana siguiente con un hormigueo en la mano; este se extiende y Sara descubre que padece una enfermedad sin nombre, con la que vivirá con normalidad, pero que la acompañará para siempre. Sara, al recibir la primera señal de que su miedo a la muerte está justificado, empieza a entrar en pánico, analizando el concepto y su propio cuerpo como algo frágil y efímero y, por medio de estos pensamientos, madura rápidamente. Empieza a prepararse para la pintura cuando conoce a Tisa y Balša, ambos son excéntricos y han hecho frente a la muerte en el pasado, y tanto una como otro tienen traumas enterrados. A través de su relación con ellos, Sara se enfrenta con su presente, futuro y pasado: la tragedia familiar, que marcó todo el período de su paso a la madurez, la muerte de su prima Lara.

Jak wiele jesteśmy w stanie zrobić dla drugiej osoby? Dzieciństwo Danieli nie było wypełnione miłością. W dorosłe życie weszła z bagażem lęków. Te odzywały się z zadziwiającą regularnością – zawsze w sierpniu. Słoneczne dni kojarzą jej się nie z radością, tylko z bólem. Kiedy na studiach poznaje Štěpána, jest przekonana, że nareszcie zdoła się wyrwać z zaklętego kręgu letniej rozpaczy. Nie wie jeszcze, że nie tak łatwo uciec przed przeszłością. W powieści Srpny (pol. „Sierpnie”) Jakub Stanjura w oryginalnej formie podejmuje trudny temat gaslightingu – specyficznej formy manipulacji, która sprawia, że ofiara zaczyna podawać w wątpliwość swoje myślenie, wspomnienia i sposób postrzegania rzeczywistości.

Una comitiva di amici si forma a seguito di un incidente al concerto della pop star italiana Verda a Berlino, al quale la bulgara Nora sviene a causa di una dose eccessiva di psicostimolanti. Gli astanti nel palchetto – l’imprenditore greco Adrian, il fotografo svedese Johan e la coppia di israeliani Sol, terapeuta, e Lilith, artista – la aiutano. I sei entrano sempre più in confidenza e iniziano a incontrarsi in vari punti d’Europa. Ognuno di loro sembra una persona realizzata e felice, ma nel profondo porta con sé i traumi del passato. Questi traumi generano in ciascuno un “piccolo peccato”: dipendenza dall’alcol, dagli psicostimolanti, tradimento, menzogna, manipolazioni e presunzione. Nora è attratta da Johan, mentre Adrian e Sol decidono di costruire un moderno centro retreat sull’isola di Creta. La comitiva si raduna lì in vacanza. Durante la terapia di gruppo ognuno condivide il proprio “piccolo” peccato. Lilith annuncia di aver commesso adulterio con Adrian. Scosso da quanto sentito, Sol si sottomette all’antico rituale del salto del toro, che simboleggia il tribunale divino. Il toro lo ferisce. Tempo dopo ciascuno cerca di fare fronte alle conseguenze di quel giorno. Johan non beve più. Lilith e Adrian vivono insieme a San Francisco. Nora cura la propria dipendenza, mentre Sol è rimasto invalido. Un giorno riceve un pacco da Lilith: i suoi vecchi appunti da terapeuta, dove aveva scritto che lei è probabilmente figlia di un incesto. Ovviamente alla sessione di gruppo lei aveva mentito allo scopo di punirlo per la sua brutale valutazione. Il suo “piccolo” peccato era la menzogna, non il tradimento.

Cât de departe suntem capabili să mergem unul pentru celălalt? Daniela crește într-o familie în care, în loc de oameni, o îmbrățișează anxietățile. Acestea vin cu o regularitate ciudată – în fiecare august. Zilele însorite nu sunt plăcute pentru ea, ci dureroase. Apoi, când îl întâlnește la facultate pe Ștefan, crede că poate scăpa în sfârșit de verile neplăcute. Nu știe însă că nu poate fugi de trecut. În romanul său, Jakub Stanura abordează într-o manieră originală tema serioasă a gaslighting-ului – o formă specială de manipulare care provoacă victimei îndoieli cu privire la propria raționalitate, memorie și percepție generală a realității. „În cartea sa, Jakub Stanjura dezvăluie într-un mod cu totul excepțional funcționarea relației dintre manipulator și victima sa și expune mecanismele care au condus victima către o relație patologică și o mențin acolo, în ciuda oricărei raționalități.” – Petra Dvořáková, scriitoare „Pentru mine, gaslighting-ul este un coșmar. Ideea că trăiesc ceva și că altcineva mă convinge de contrariu, că inventez sau că delirez, mi se pare îngrozitoare. Prin romanul meu am vrut să atrag atenție asupra acestor tehnici manipulative.” – Jakub Stanjura, autorul romanului

Liniuțe este un roman despre Mia și familia ei, care, după independența Sloveniei, au suferit așa-numita „radiere”. Radierea locuitorilor a fost unul dintre cele mai întunecate momente din istoria contemporană a Sloveniei: în anul 1992, peste 25.000 de persoane – în mare parte foști cetățeni ai altor republici iugoslave – au fost radiate în mod ilegal din registrul rezidenților permanenți. Peste noapte și-au pierdut statutul juridic, documentele de identitate și drepturi fundamentale ale omului, devenind astfel invizibili în propria țară. Romanul rupe tăcerea din jurul acestei traume despre care nu se vorbește nici în familie, nici în societate. Povestea Miei oferă o perspectivă intimă asupra unui alt aspect, mai puțin solemn, al independenței Sloveniei și a destrămării Iugoslaviei. Cu un umor rafinat și o voce narativă sensibilă, autoarea dezvăluie modul în care schimbările sociale și politice se reflectă în viața de zi cu zi a individului. Cu acest roman, literatura slovenă oferă, pentru prima dată, o abordare a deciziei politice de „radiere” a rezidenților ne-sloveni din perspectiva unui copil – o fetiță care la început nu înțelege semnificația cetățeniei, a granițelor și a identității, dar care, pe măsură ce crește, conștientizează tot mai bine de ce este important să ai „suficiente liniuțe” pe ultima literă a numelui de familie. Debutul Tinei Perić, deși abordează o temă dificilă – „radierea” – și deși aproape fiecare frază despre acest subiect provoacă durere, nu este totuși o lectură deprimantă. Procedura birocratică denumită în copilăria protagonistei în mod eufemistic „problema cu actele”, nu doar că l-a radiat pe tatăl Miei din registrul rezidenților permanenți și l-a împiedicat să mai poată lucra, lipsindu-l de toate drepturile, ci l-a șters practic și din viața ei. Din fericire, nu definitiv. — Milica Antić Gaber

Come suggerisce il sottotitolo, il libro La cercacose contiene storie su 44 oggetti da vicino e lontano. La curiosa e variegata selezione, ordinata per temi, comprende sorprendenti chicche da tutto il mondo: stivali che arrivano dal Bhutan, mattonelle dai marciapiedi di Barcellona disegnate da Gaudí, bicchieri da vino dai Paesi Baschi, una spilla a forma di cuore da Sarajevo, espradrillas dai Pirenei, scarabei dall’antico Egitto, contenitori della spazzatura da New York, un pezzo del telo arancione proveniente dai The Floating Piers sul lago d’Iseo, un tintinnante drago sloveno, una mappa di Berlino Est e molti altri. Raccontando le storie di oggetti concreti, Ekaterina Petrova in realtà racconta anche dei luoghi da dove provengono – Küstendorf е Kathmandu, Lubiana e Louisiana, Belvedere e Bilbao, Selçuk e Central park – ponendoli contemporaneamente in un più ampio contesto linguistico, storico, antropologico e geografico. Astuta miscela fra diari di viaggio, saggi e racconti, i testi sono attentamente documentati e intessuti di aneddoti curiosi, ma inframmezzati dallo sguardo soggettivo dell’autrice, così come dalla sua personale biografia di viaggiatrice, traduttrice e cercacose. Elaborato artisticamente dall’occhio estetico di Lyuba Haleva, una delle più eminenti illustratrici bulgare contemporanee, l’impostazione grafica del libro è superba e con umorismo coglie l’anima e l’umore delle storie. In questo modo anche il libro stesso diventa un bell’oggetto carico di piacere e gioia, da leggere e rileggere, da avere e regalare.

Kako daleč smo zavoljo druge osebe zmožni iti? Daniela odrašča v družini, kjer jo namesto ljudi objema tesnoba. Tesnobnosti se pojavljajo z nenavadno rednim taktom – vsak avgust. Sončni dnevi za Danielo niso prijetni, temveč boleči. Ko nato na univerzi spozna Štěpána, si misli, da bo neprijetnim poletjem končno ušla. Vendar ne razume, da se takšni preteklosti ne da ubežati. Jakub Stanjura v romanu na izviren način odpira pomembno vprašanje gaslightinga – posebne oblike manipulacije, ki pri žrtvi vzbuja dvom o lastni razumskosti, spominu in celostnem dojemanju resničnosti. Jakub Stanjura v knjigi na prav izjemen način razkriva delovanje odnosa med manipulatorjem in njegovo žrtvijo ter odstira mehanizme, ki so žrtev privedli v patološki odnos in jo tam – vsej racionalnosti navkljub – še naprej držijo. — Petra Dvořáková, pisateljica Zame je gaslighting nočna mora. Ideja, da nekaj doživim, nekdo drug pa me prepričuje o nasprotnem, o tem, da si izmišljujem, da se mi meša, se mi zdi grozovita. Z romanom sem želel opozoriti na takšne manipulacijske tehnike. — Jakub Stanjura, avtor

Fin dove siamo disposti a spingerci per qualcuno che amiamo? Daniela cresce in una famiglia dove, al posto degli abbracci, a stringerla sono le sue ansie. Tornano con una regolarità inquietante: ogni agosto. Per lei le giornate di sole non portano leggerezza, ma dolore. Quando all’università incontra Štěpán, crede finalmente di aver trovato una via di fuga dalle estati che l’hanno perseguitata per tutta la vita. Non sa, però, che da certi traumi non si può semplicemente scappare. In questo romanzo Jakub Stanjura affronta in modo originale e incisivo il tema del gaslighting: una forma di manipolazione psicologica che induce la vittima a dubitare della propria memoria, della propria lucidità e, infine, della realtà stessa.