Estamos en el remoto pueblo de Nome, en Alaska, y corre el año 1921. Ada Blackjack, joven iñupiat, decide dejar en un hospicio a su hijo Bennett, enfermo de tuberculosis, hasta que encuentre la forma de mantenerlo. Pronto una oportunidad le cae del cielo: un barco proveniente de Seattle. En él van cuatro exploradores con ansia de aventuras y fantasías coloniales, también la gata Vic. Se dirigen a la isla de Wrangell —el último refugio de los mamuts— para anexionar el territorio a la confederación británica; están buscando a una iñupiat que cocine y cosa para ellos durante la travesía. Así es como Ada, desoyendo los augurios del chamán, se embarca en una expedición ártica. Pocos meses después todos los exploradores habrán muerto y Ada tendrá que sobrevivir sola en Wrangell con la única compañía de Vic. Para conseguirlo deberá parecerse al Gran Norte y reapropiarse de su identidad de mujer iñupiat, aplastada por años de colonialismo. Durante su transformación se enfrentará a las profundidades del hielo y de sí misma; al hambre; a la muerte de Dios; a Nanuq, el oso; así como a la posibilidad de no volver a Nome cuando llegue el barco de rescate. ¿De qué le servirá salvar a su hijo si el orden colonial nunca le dejará florecer? ¿Podrá ser ella ser buena madre si con el regreso se arriesga a la servidumbre? Su regreso final es para que Bennett conozca la ternura y el hielo de los suyos. «A veces hay que ir hasta el corazón del hielo para encontrar el fuego de la propia vida: una aventura colosal, íntima y universal, humana y más que humana, una oda a la descolonización y a la fuerza propia. La de una mujer. La de la Tierra misma». GABRIELA CABEZÓN CÁMARA «Sensacional por un montón de razones: la elección de un personaje tan significativo en el momento presente; el trabajo con los límites, las fronteras de género, clase, raza, especie; la violencia contra el cuerpo y las culturas; la delgada línea que separa la aventura y el descubrimiento, de la agresión colonialista; la relación entre conocimiento y dinero… Un libro, a la vez, clásico y extraño». MARTA SANZ

Sara acaba de cumplir diecinueve años y, debido a un trauma de su pasado, siente un creciente miedo a morir ese año. Por eso, lo que debería ser el verano más despreocupado de su vida, entre el instituto y la universidad, lo pasa bajo la sombra de la ansiedad. Sale con sus amigos por pubs alternativos, intenta reconciliarse con su exnovio Viktor, bebe en exceso y quiere llamar la atención de todo el mundo aunque, en el fondo, es una persona introvertida. Todo cambia después de que Sara tenga su primera visión en una sala oscura de una discoteca, en el que se despierta un trauma del pasado: vuelve a encontrarse con su prima de diecinueve años, Lara. Sara se despierta a la mañana siguiente con un hormigueo en la mano; este se extiende y Sara descubre que padece una enfermedad sin nombre, con la que vivirá con normalidad, pero que la acompañará para siempre. Sara, al recibir la primera señal de que su miedo a la muerte está justificado, empieza a entrar en pánico, analizando el concepto y su propio cuerpo como algo frágil y efímero y, por medio de estos pensamientos, madura rápidamente. Empieza a prepararse para la pintura cuando conoce a Tisa y Balša, ambos son excéntricos y han hecho frente a la muerte en el pasado, y tanto una como otro tienen traumas enterrados. A través de su relación con ellos, Sara se enfrenta con su presente, futuro y pasado: la tragedia familiar, que marcó todo el período de su paso a la madurez, la muerte de su prima Lara.

Povestea unei tinere care hoinărește printr-o Varșovie suprarealistă într-o rochie de mireasă ruptă. E dată cu vopsea aurie, în loc de poșetă ține o sticlă cu vin, iar în corset ascunde un obiect furat. Întoarcerea acasă îi e îngreunată de o căldură apocaliptică și de nori de fum negru ce se îndreaptă spre oraș. Persoanele pe care le întâlnește sunt și mai surprinzătoare decât vremea din capitală. Ambroży vrea să creeze o operă de artă deși e lipsit de talent. Ramona se ocupă de mâinile clientelor într-un mod complex: face manichiura și ghicește în palmă. Stefan dă asigurări că e albinos – sau cel puțin așa e o anumită parte a corpului său. Discuțiile cu ei sunt doar un pretext pentru a povesti despre sine și experiențele sale. Sau mai degrabă despre persoana pe care o înfățișează, căci numele real al protagonistei rămâne un mister până la capăt. Știm numai pseudonimul ei – Violet Love, camgirl, cum se prezintă în fața bărbaților care o plătesc pentru a le îndeplini fanteziile, nu numai sexuale. „Sunt uimită de acest debut: Żarów a scris o carte complicată, încâlcită și foarte senzorială, în care fiecare frază e ingenioasă și necesară. Puzzle-ul împrăștiat de autoare în Descântecul șerpilor... se poate recompune din nou într-o imagine nu prea plăcută – poate în spiritul lui David Lynch, nu toate piesele încap ușor la locul lor, poate ne rămâne în palmă portretul unui bărbat îmbrăcat în negru într-o stație suburbană sau un ciob de oglindă. Dar prin labirintul acestei povești trece un fir care ne ajută să găsim sensul. Trebuie să ne orientăm înspre raportul privirii și al forței. Care e mai puternică? Persoana care privește sau cea care face spectacol pentru privire?” Olga Wróbel

Nevidni je roman o zavračanju drugačnih, v katerem otroci predstavljajo svoje starše. Mlada ženska, odrasla v Domu za osirotele otroke, poskuša premagati svoje travme iz otroštva. Po vrsti ločitev sreča Daro, siroto, v kateri prepozna sebe kot otroka. Naveže se nanjo in se odloči, da bo za vsako ceno našla način, da ji bo omogočila življenje, kakršnega sama nikoli ni bila deležna. Gre za roman o ljudeh z družbenega roba. V njem se prepletajo različne pripovedne linije, ki vse pripovedujejo skupno zgodbo o nevidnosti. »Roman o ljudeh z družbenega roba, ki vas pusti brez besed.« Georgi Gospodinov, avtor romanov Fizika žalosti in Časovno zaklonišče »Le malokdo je sposoben brez kančka pretencioznosti poustvariti življenja tistih, ki so izkusili dom za zapuščene otroke, še posebej v času prehoda, njihove nadaljnje usode. Pravzaprav je, bolj splošno gledano, vsak od nas zapuščen otrok, toda tisti, o katerih pripoveduje avtorica, so resnično nevidni na družbenem zemljevidu. Natalija Deleva jim z obrazov odstrani vse klišeje, s katerimi smo jih obtežili. Težka, pomembna, resnično pomembna knjiga.« Marin Bodakov, Kultura “The narrator in Four Minutes (Невидими) collates excerpts from news articles, listens to her own (internal) voice, to the stories of people she meets on the way, looks into the past, confronts traumas and, pulling the reader out of their comfort zone, asks important questions about our world, about life in exile, about people who are excluded, abandoned, homeless. A beautiful, intricately woven and exciting book.” Wioletta Greg, author of Swallowing Mercury

Kam až jsme schopni kvůli tomu druhému zajít? Daniela vyrůstá v rodině, kde ji místo lidí objímají úzkosti. Ty přicházejí s podivnou pravidelností — každý srpen. Slunečné dny pro ni nejsou příjemné, nýbrž bolestivé. Když pak na univerzitě potká Štěpána, myslí si, že svým nepříjemným létům konečně unikne. Netuší však, že téhle minulosti se utéct nedá. Jakub Stanjura v románu originálním způsobem otevírá závažné téma gaslightingu — zvláštní formy manipulace, která v oběti vyvolává pochybnosti o vlastní racionalitě, paměti i celkovém vnímání reality.

Cât de departe suntem capabili să mergem unul pentru celălalt? Daniela crește într-o familie în care, în loc de oameni, o îmbrățișează anxietățile. Acestea vin cu o regularitate ciudată – în fiecare august. Zilele însorite nu sunt plăcute pentru ea, ci dureroase. Apoi, când îl întâlnește la facultate pe Ștefan, crede că poate scăpa în sfârșit de verile neplăcute. Nu știe însă că nu poate fugi de trecut. În romanul său, Jakub Stanura abordează într-o manieră originală tema serioasă a gaslighting-ului – o formă specială de manipulare care provoacă victimei îndoieli cu privire la propria raționalitate, memorie și percepție generală a realității. „În cartea sa, Jakub Stanjura dezvăluie într-un mod cu totul excepțional funcționarea relației dintre manipulator și victima sa și expune mecanismele care au condus victima către o relație patologică și o mențin acolo, în ciuda oricărei raționalități.” – Petra Dvořáková, scriitoare „Pentru mine, gaslighting-ul este un coșmar. Ideea că trăiesc ceva și că altcineva mă convinge de contrariu, că inventez sau că delirez, mi se pare îngrozitoare. Prin romanul meu am vrut să atrag atenție asupra acestor tehnici manipulative.” – Jakub Stanjura, autorul romanului