Anećdotas es una novela sobre Mia y su familia, sobre quien recayó el llamado «borrado» realizado tras la independencia de Eslovenia. El borrado de habitantes fue uno de los acontecimientos más oscuros de la historia eslovena contemporánea: en el año 1992 más de 25.000 personas –en su mayoría antiguos ciudadanos de otras repúblicas yugoslavas– fueron borrados ilegalmente del registro de residentes permanentes. De la noche a la mañana se quedaron sin estatus jurídico, documentos de identidad ni derechos humanos fundamentales, con lo que pasaron a ser invisibles en su propio país. La novela desentraña el silencio en torno a este trauma; de ello no habla ni su familia ni la sociedad. La historia de Mia ofrece una mirada íntima sobre otra cara –menos célebre– de la independencia eslovena y el desmembramiento de Yugoslavia. Con un humor refinado y una delicada voz narrativa, la autora revela cómo los cambios sociales y políticos se reflejan en la vida diaria del individuo. Gracias a esta novela se trata por primera vez en la literatura eslovena el borrado desde una perspectiva infantil, de una niña que al principio no comprende el significado de ciudadanía, fronteras e identidad, pero que a medida que crece va entendiendo cada vez mejor por qué es importante tener suficientes «rayas» en la última letra de tu apellido. Si bien el debut literario de Tina Perić afronta un tema duro –el borrado– y casi cada frase escrita sobre ello causa dolor, no supone una lectura amarga. Esta medida burocrática, que en la infancia de la protagonista adquiere un nombre especial –«problemas con los papeles»–, no solo borra al padre de Mia del registro de residentes permanentes, despojándolo de todo derecho e imposibilitándole trabajar, sino que de algún modo lo borra también de la vida de su hija. Afortunadamente, no para siempre.

Esta es la historia de una telaraña de hilos rotos: si se logra aferrar uno, el resto se nos escapan. Es la historia de una inquietante serie de muertos en el mundo del porno entre Roma, Milán y Túrin, pero es también la historia de las investigaciones llevadas a cabo por la inspectora jefe Vittoria De Feo. Es la historia de cómo una pareja de veinteañeros, Bet y Teo, terminó tras las mismas pistas en busca de una oportunidad para relanzar su propio blog, y es la historia del intento de un periodista de cotilleo de conseguir la primicia de su vida. En torno a sus complicadas pesquisas se mueve un coro surreal de personajes grotescos: cirujanos que se enriquecen comerciando juguetes sexuales inspirados en la anatomía de las estrellas porno fallecidas, abogados luciferinos que tienen a sus aprendices con correa, analistas forenses que intentan triunfar como youtubers, exactores de programas para niños caídos en desgracia, psiquiatras que se disfrazan de aguacates durante las sesiones, influencers verborrágicos pasados de cocaína, representantes empalagosos de actrices porno. Todo ello acompañado y aderezado con drogas sintéticas y contratos de sumisión, manos cortadas y crostata de limón, conejos domésticos y programas basura, tiendas de Ikea y platós pornográficos. Tras el hallazgo más puro se desentrañan conjugaciones de una pornografía del ser para la cual, a estas alturas, ya no existe nada obsceno.

Blocuri uriașe într-un oraș de provincie, anii nouăzeci. Bintu crește într-o familie care se destramă. Tatăl ei congolez este un fanatic religios, un scriitor care ajunge la sapă de lemn, nu își găsește de lucru, iar pe timp de zi își scrie memoriile. Pe măsură ce frustrarea lui crește, bărbatul recurge din ce în ce mai des la băutură și devine mai agresiv acasă. Cu toate astea, Bintu își adoră tatăl și încearcă să nu-l lase să se abată de la calea cea bună. Atunci când devine evident că acesta nu mai poate fi salvat, rupe orice legătură cu el. Treizeci de ani mai târziu, Bintu îi calcă pe urme. Divorțată și înstrăinată de fiul ei, încă se confruntă cu propriile dependențe și locuiește tot în blocurile care între timp s-au degradat. Jobul ei ca profesoară îi oferă o oarecare stabilitate, până ce pierde controlul și la școală și e constrânsă să își confrunte traumele din copilărie. „Salumu reușește să o descrie pe Bintu din interior spre exterior, așa cum fac autorii de romane experimentați. Prin intermediul detaliilor expresive, Salumu realizează un portret autentic al trei vieți chinuite: cea a lui Bintu, cea a tatălui Yuma și cea a mamei Kristel. Bintu e un debut de vis.” - De Standaard **** „Salumu descrie dureros de sincer, într-o proză sumbră, dar precisă, cum e să trăiești ca fată și femeie de culoare într-o lume în care culoarea pielii continuă să fie un factor decisiv. Bintu e un debut puternic despre ‘rasismul din viața de zi cu zi’.” - Het Nieuwsblad ****

Ne aflăm în îndepărtatul sat Nome, în Alaska, în 1921. Ada Blackjack, o tânără iñupiat, hotărăște să-și lase fiul, Bennett, bolnav de tuberculoză, la un azil, până când va găsi o cale de a-l întreține. Curând, norocul îi cade din cer: un vas venit din Seattle. La bord se află patru exploratori însetati de aventuri și fantezii coloniale, precum și pisica Vic. Se îndreaptă spre insula Wrangell – ultimul refugiu al mamuților – pentru a anexa teritoriul la confederația britanică. Caută o iñupiat care să gătească și să coasă pentru ei în timpul călătoriei. Astfel, Ada, ignorând prezicerile șamanului, se îmbarcă într-o expediție arctică. Câteva luni mai târziu, toți exploratorii mor, iar Ada trebuie să supraviețuiască singură în Wrangell, având ca singură companie pe Vic. Pentru a izbăvi, trebuie să se asemene cu Marele Nord și să-și recâștige identitatea de femeie iñupiat, zdrobită de ani de colonialism. În timpul transformării sale, se confruntă cu adâncurile gheții și ale propriului sine, cu foamea, cu moartea lui Dumnezeu, cu Nanuq, ursul, precum și cu posibilitatea de a nu se mai întoarce la Nome când va sosi barca de salvare. La ce bun să își salveze fiul dacă regimul colonial nu îl va lăsa niciodată să înflorească? Va putea ea să fie o mamă bună dacă, la întoarcere, riscă să sfârșească o sclavă? Revenirea ei finală are scopul de a-i permite lui Bennett să cunoască tandrețea propriului popor de gheață.